12 iunie – Ziua mondială împotriva exploatării prin muncă a copiilor (ONU)

În fiecare an, ziua de 12 iunie este dedicată combaterii exploatării prin muncă a copiilor, cu scopul de a atrage atenţia asupra extinderii globale a fenomenului şi asupra eforturilor necesare pentru a îl elimina, scrie site-ul https://www.un.org/.

Ziua mondială împotriva exploatării prin muncă a copiilor a fost lansată de către Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM), în 2002.

În iulie 2019, Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluţie prin care declara 2021 Anul internaţional pentru eliminarea exploatării prin muncă a copiilor şi a cerut Organizaţiei Internaţionale a Muncii să preia conducerea în implementarea sa. Există şi un site web dedicat acestui eveniment, care poate fi accesat la https://endchildlabour2021.org/.

Sursa foto: un.org

Tema din 2023 a Zilei mondiale împotriva exploatării prin muncă a copiilor este „Social Justice for All. End Child Labour!”, subliniind, astfel, legătura dintre justiţia socială şi reducerea fenomenului de exploatare prin muncă a copiilor. Organizatorii consideră că exploatarea prin muncă a copiilor poate fi eliminată, dacă sunt eliminate cauzele care conduc la acest fenomen. În acest sens, este nevoie de acţiune internaţională îndreptată în direcţia justiţiei sociale, în special în cadrul Coaliţiei Globale pentru Justiţie Socială, de ratificarea unanimă a Convenţiei nr. 138 din 1973 a OIM privind vârsta minimă de încadrare în muncă şi a Convenţiei nr. 182 din 1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor, de implementarea eficientă a Durban Call to Action (2022), scriu site-urile https://www.un.org/ şi https://www.ilo.org/.

Deşi s-au înregistrat progrese semnificative în reducerea fenomenului de exploatare prin muncă a copiilor în ultimele două decenii, progresul s-a încetinit de-a lungul timpului şi chiar a stagnat în perioada 2016-2020. La începutul anului 2020, 160 de milioane de copii – 63 de milioane de fete şi 97 de milioane de băieţi – erau implicaţi în fenomenul exploatării, reprezentând aproape 1 din 10 copii din întreaga lume, notează https://www.un.org/.

Cei mai mulţi copii exploataţi prin muncă sunt concentraţi în principal în agricultură (71%), incluzând pescuitul, silvicultura, creşterea animalelor şi acvacultura.

Africa se află pe primul loc atât în ceea ce priveşte procentul de copii exploataţi prin muncă: o cincime, 72 de milioane de copii. Asia şi Pacificul ocupă locul al doilea, cu 7%, adică 62 de milioane de copii, scrie https://www.un.org/.

Eliminarea oricărei forme de muncă în rândul copiilor, până în 2025, este şi unul dintre obiectivele incluse pe Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă a ONU (2015). Astfel, punctul 8.7, prevede „adoptarea unor măsuri imediate şi eficiente pentru desfiinţarea muncii forţate, pentru a pune capăt sclaviei moderne şi traficului uman şi pentru a garanta interzicerea şi eliminarea celor mai grave forme de exploatare prin muncă a copiilor, inclusiv recrutarea şi folosirea lor în conflicte armate, iar până în 2025 – desfiinţarea oricărei forme de exploatare prin muncă a copiilor”.

Exploatarea prin muncă a copiilor este definită ca o muncă periculoasă pentru sănătatea, educaţia, dezvoltarea fizică sau mentală a copilului. Munca copiilor cuprinde diverse sectoare, inclusiv agricultura, industria prelucrătoare, industria extractivă şi mineritul, precum şi serviciile domestice. Adesea, copiii exploataţi prin muncă sunt prinşi într-un ciclu vicios al sărăciei, conform https://childhub.org/.

Convenţia Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului, ratificată de aproape toate ţările din lume, include prevederi explicite împotriva exploatării economice a copiilor. Articolul 32 al Convenţiei interzice acea muncă ce interferează cu educaţia unui copil sau care este periculoasă/dăunătoare pentru dezvoltarea copilului. Articolul prevede ca părţile semnatare să stabilească o vârstă minimă pentru ocuparea forţei de muncă, să definească orele şi condiţiile pentru angajarea acceptabilă a tinerilor şi să creeze mecanisme de implementare care să asigure respectarea acestor norme de către toţi actorii relevanţi.

Cele mai grave forme de exploatare prin muncă a copiilor implică sclavia, separarea de familiile lor, expunerea la pericole şi boli grave, faptul că sunt lăsaţi să se descurce singuri pe străzile oraşelor mari – adesea la o vârstă foarte fragedă. Dacă anumite tipuri de „muncă” pot fi incluse la exploatare prin muncă depinde, însă, de legislaţia fiecărei ţări în parte.

Din punct de vedere istoric, unul dintre obiectivele majore stabilite de Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM), încă din 1919, a fost abolirea exploatării prin muncă a copiilor. Astfel, principalul instrument al OIM în urmărirea obiectivului abolirii efective a exploatării prin muncă a copiilor a fost adoptarea şi monitorizarea standardelor muncii care definesc conceptul de vârstă minimă pentru intrarea în câmpul muncii. Mai mult, începând cu 1919, s-a enunţat principiul potrivit căruia standardele minime de vârstă legală minimă pentru muncă nu trebuie să fie mai mică decât vârsta de finalizare a şcolii obligatorii, mai scrie site-ul ONU.

AGERPRES/ (Documentare – Ionela Gavril, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Preda)