A murit profesorul de ştiinţe politice Daniel Barbu, fost ministru al Culturii (fişă biografică)

Profesorul Daniel Barbu, fost ministru al Culturii (2012-2013), a murit luni, 18 martie 2024, a anunţat Facultatea de Teologie Romano-Catolică a Universităţii din Bucureşti, într-un mesaj postat pe Facebook.

Daniel Constantin Barbu s-a născut la 21 mai 1957, în Bucureşti. Licenţiat în istoria artei, Academia de Arte din Bucureşti (1980) şi doctor în istorie, Universitatea ”Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (1991), a făcut studii doctorale de teologie la Université de Fribourg din Elveţia (1991-1993). A obţinut titlul de doctor în teologie al Universităţii din Bucureşti (2015). De asemenea, a fost auditor al École des Hautes Etudes de Défense Nationale din Paris (1998) şi a mai susţinut un doctorat în filosofie la Universitatea din Bucureşti, în 1999, potrivit CV-urilor postate pe site-ul Facultăţii de Ştiinţe Politice al Universităţii din Bucureşti şi http://www.fspub.unibuc.ro/ şi https://www.ae-info.org/.

Foto: (c) ALEX TUDOR / AGERPRES FOTO

Potrivit site-ului www.senat.ro, a activat ca muzeograf la Muzeul Satului şi de Artă Populară (1980), apoi la Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti (1981-1986). A fost cercetător ştiinţific la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Universităţii Bucureşti, din 1990 – cercetător al Academiei Române (1987-1998); conferenţiar universitar la Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative a Universităţii din Bucureşti (1993-1996). Din 1997, a fost profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Bucureşti, iar în 1999, a fost numit conducător de doctorat în ştiinţe politice, se arată pe site-ul http://www.fspub.unibuc.ro/.

Între 1994 şi 2000, a fost decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice şi Administrative al Universităţii din Bucureşti, funcţie deţinută şi între 2002-2004. Între 1999 şi 2011, a fost director al Institutului de Cercetări Politice al Universităţii din Bucureşti. A fost vicepreşedinte al Comisiei de sociologie, ştiinţe politice şi ştiinţe ale comunicării a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (2002-2010), director al Şcolii doctorale de ştiinţă politică a Universităţii din Bucureşti (2004-2011); şef al catedrei de ştiinţă politică a Universităţii din Bucureşti (2004-2010). A fost director al Consiliului Studiilor Universitare de Doctorat al Universităţii din Bucureşti (sept.-dec. 2012), membru al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, preşedinte al Comisiei de sociologie, ştiinţe politice şi administrative (2012-2016).

Foto: (c) ANGELO BREZOIANU / AGERPRES FOTO

Secretar ştiinţific al comitetului de redacţie, ”Revue des Études Sud-est Européennes” (1990-1996); directorul Editurii Meridiane din Bucureşti (1990-1991); redactor şef al revistei „Verbum” (1990-1993); director general al cotidianului ”Realitatea Românească” (1991-1992); director al revistei ”Studia Politica. Romanian Political Science Review”, editată de Universitatea Bucureşti (2001-2010); membru în comitetul ştiinţific internaţional al revistei „Scienza&Politica. Per una storia delle dottrine”, editată de Universita degli studi di Bologna (din 2002); membru în comitetul editorial al „Central European Political Science Review”, editată de Central European Political Science Association (din 2007); membru în comitetul ştiinţific al revistei „History of Communism in Europe”, editată de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi „Memoria Exilului Românesc” (din 2014); membru în consiliul ştiinţific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (din 2014), potrivit cv-ului postat pe site-ul www.roaep.ro.

Între 1990-1991, a fost membru al Comisiei Naţionale a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice.

Foto: (c) SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO

Între 1997 şi 1998, a fost consilier de stat în cadrul Preşedinţiei României. În aceeaşi perioadă, a fost membru în Conseil Permanent de la Francophonie.

La 7 august 2012, preşedintele interimar Crin Antonescu a semnat decretul de numire a lui Daniel Barbu în funcţia de consilier prezidenţial, coordonator al departamentului de Analiză Politică, funcţie deţinută până la 27 august 2012.

Foto: (c) ILIE BUMBAC / AGERPRES FOTO

La alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012, Daniel Barbu, membru PNL, a obţinut un post de senator, pe listele USL, în circumscripţia electorală nr. 42 Bucureşti, colegiul uninominal nr. 5. A făcut parte din Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal până în septembrie 2014. A fost membru al Grupului parlamentar Liberal Conservator (din sept. 2014) şi lider al grupului (din mart. 2016), potrivit site-ului www.cdep.ro.

A deţinut funcţia de ministru al Culturii în Cabinetul Ponta II, începând cu 21 decembrie 2012 şi până la 17 decembrie 2013.

Foto: (c) SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO

Între 17 ianuarie 2015 şi 23 martie 2017, a fost preşedinte al Institutului de Studii Liberale, potrivit cv-ului postat pe site-ul www.roaep.ro.

În iunie 2016, a candidat, din partea Partidului Alianţa Liberalilor şi Democraţilor (ALDE), la Primăria Capitalei. În decembrie 2016, a candidat, din partea ALDE, la alegerile pentru Senat, fără să obţină, însă, un nou mandat de senator.

Foto: (c) ILIE BUMBAC / AGERPRES FOTO

La 24 mai 2017, Daniel Barbu a fost numit, prin votul Plenului Camerei Deputaţilor şi Senatului, în funcţia de preşedinte al Autorităţii Electorale Permanente (AEP), pe care a deţinut-o până la 27 februarie 2019, după ce, la 15 februarie 2019, îşi prezentase demisia din funcţie, din motive personale. În calitate de preşedinte al AEP, în 2018, a creat revista specializată „Revista Română de studii electorale”, conform CV-ului de pe site-ul https://www.ae-info.org/.

A fost decorat, în anul 2000, cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Ofiţer pentru activitatea desfăşurată în domeniul învăţământului superior.

Foto: (c) VIOREL LAZARESCU / AGERPRES FOTO

A scris 13 cărţi şi a editat alte două volume. A publicat, de asemenea, 52 de capitole în volume şi 86 de articole în reviste academice din România sau internaţionale, mai scrie https://www.ae-info.org/. Între lucrările publicate, se numără: ”Şapte teme de politică românească” (1997); ”Republica absentă. Politică şi societate în România postcomunistă” (1999), ”O arheologie constituţională românească. Studii şi documente” (2000); ”Bizanţ contra Bizanţ. Explorări în cultura politică românească” (2001); „Politica pentru barbari” (2005); „Indistincţia. O cronică a sfârşitului politicii româneşti” (2010); „Au cetăţenii suflet? O teologie politică a societăţilor post-seculare” (2016); „Pia Libertas” (2023) etc.

AGERPRES/(Documentare – Andreea Onogea, Ionela Gavril; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Adrian Dãdârlat)