BISERICI ŞI CATEDRALE: Biserica ”Sfântul Nicolae” – Dintr-o zi, printre cele mai vechi din Bucureşti

Biserica „Sfântul Nicolae” – Dintr-o zi este una dintre cele mai vechi biserici din Capitală, potrivit www.crestinortodox.ro. Aflată pe strada Academiei, la intersecţia cu strada Biserica Enei, lângă Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”, în spatele Universităţii din Bucureşti, biserica închinată Sfântului Ierarh Nicolae este un monument istoric reprezentativ pentru arhitectura brâncovenească. În apropiere de aceasta, se mai aflau două lăcaşuri de cult deosebite, care au fost, însă, demolate: Biserica Enei şi Biserica Sărindar.

Este ridicată pe locul unei bisericuţe de lemn, atestată documentar în prima jumătate a sec. al XVII-lea. Mica biserică primise numele „Dintr-o zi” pentru că ar fi fost înălţată într-o singură zi de ctitorul ei Neagul Postelnicul, un strămoş al doamnei Maria Brâncoveanu, menţionează site-ul https://bisericadintrozi.ro.

Cronicarul Radu Greceanu consemnează că în anul 1702 doamna Maria (Brâncoveanu), „rădicând acea (biserică) dă lemnu din temelie, dă piatră o au zidit, foarte iscusită şi gingaşă făcând-o, o au înfrumuseţat atât pă dinlăuntru cât şi pă din afară, precum să şi vede”. Aceasta a preluat numele de Biserica „Dintr-o zi” de la vechea bisericuţă de lemn, ctitorită de Neagul. Din pictura originală, de la 1702, se mai păstrează doar icoana Sfântului Nicolae, zugrăvită pe peretele de apus al bisericii, deasupra intrării principale.

O vreme, între 1813-1825, domnitorii munteni şi suita lor intrau în biserică direct în cafas, printr-o deschizătură în zidul de sud, venind de la reşedinţa domnească de peste drum de biserică printr-un coridor, construit anume pe deasupra străzii.

În timpul domniei lui Grigorie Ghica al IV-lea (1822-1828), biserica a fost restaurată şi repictată, după ce, în anul 1825, un incendiu o avariase grav. De atunci datează şi catapeteasma şi pisania (inscripţia) de deasupra uşii de intrare. Textul transcris al pisaniei este următorul: „Această sfântă biserică, ce se numeste ‘Dintr-o zi’, cu hramul ‘Sfântul Nicolae’, a fost mai întâi făcută de lemn şi, învechindu-se, luminata doamnă Marica a Mariei Sale Constantin Brâncoveanu voievod, la leat 1702 de la Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, îndemnându-se, a făcut-o toată de zid şi a înfrumuseţat-o cu toate podoabele, spre pomenirea Măriei Sale, ispravnic fiind dumnealui Enache Văcărescu, vel logofăt. În urmă, la leatul 1825, în zilele Mariei Sale Grigorie Ghica voievod al patrulea, întâmplându-se de s-au ars, s-au preînoit şi s-au înfrumuseţat, precum se vede, cu ajutorul Măriei Sale Grigorie Ghica şi al altor pravoslavnici, prin stăruinţa Dumnealui vel stolnic Stanciu, epitropul acestei sfinte biserici, isprăvindu-se de preînoit la leatul 1827 sept 1.”

În anul 1915, biserica a fost declarată monument istoric prin Înalt Decret Regal. Între anii 1911 şi 1947 Biserica „Sfântul Nicolae” – Dintr-o zi a fost dată în folosinţa Comunităţii ortodoxe albaneze din Bucureşti. În această perioadă a slujit aici, pentru scurt timp, şi preotul albanez Fan Noli, luptător pentru independenţa Albaniei şi pentru autocefalia Bisericii Ortodoxe Albaneze.

Începând cu anul 2004, monumentul a intrat într-un amplu proces de consolidare şi restaurare, sub coordonarea părintelui paroh Vasile Ioana. Proiectul, întocmit de arhitectul Niels Auner, a cuprins următoarele lucrări: consolidarea structurii de rezistenţă, restaurarea picturii, a catapetesmei, a cafasului şi a mobilierului, refacerea pavimentului şi a tâmplăriei, restaurarea faţadei, înlocuirea turlei existente cu una în stil brâncovenesc, refacerea acoperişului ş.a. Cu această ocazie, s-au efectuat şi săpături arheologice în interiorul şi în exteriorul bisericii, lucrări care au scos la lumină numeroase vase ceramice, bijuterii şi diverse monede din secolele XVII-XIX.

Pictura actuală a fost executată în tehnica fresco şi datează din jurul anului 1827. Ea este una de tranziţie, între tradiţionalul stil bizantin şi noul stil pictural influenţat de arta murală occidentală. Restaurarea începută în anul 2003 a scos la iveală frumuseţea originală a acestei picturi, păstrată aproape integral.

Biserica a fost resfinţită în ziua de 29 aprilie 2012, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, cu prilejul împlinirii a 310 de existenţă şi al finalizării lucrărilor de restaurare. Cu ocazia sfinţirii, biserica a primit şi un al doilea hram, şi anume Duminica Sfintelor Femei Mironosiţe, în cinstea Mariei Brâncoveanu, ctitorul acestei biserici sfinte. Tot cu această ocazie, a fost sfinţită racla cu o părticică din Moaştele Sfântului Ierarh Nicolae, aşezată în biserică, spre închinare.

Din luna martie a anului 2021, în biserică a fost adusă o copie în mărime naturală a Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului Paramythia, de la Mănăstirea Vatoped, din Sfântul Munte Athos.

Biserica brâncovenească este zidită în formă de navă, având absida Altarului poligonală, spre exterior, notează www.crestinortodox.ro. Având o lungime de aproape 26 de metri şi o lăţime de opt metri şi jumătate, biserica are o înălţime generală de peste nouă metri. La intrare, biserica are un pridvor brâncovenesc, sprijinit pe şase stâlpi-coloane din cărămidă, formând pe faţadă trei arcade înalte, iar pe lateral câte două. Spre deosebire de înfăţişarea iniţială, pridvorul este închis cu geamuri, în prezent.

Pronaosul, de formă pătrată, este acoperit cu o calotă sferică, deasupra căreia, pe o bază pătrată, se înalţă un turn-clopotniţă octogonal. Până în anul 2005, când a fost rezidit din cărămidă, asemenea celui original, biserica a avut un turn-clopotniţă improvizat, construit din lemn şi acoperit cu solzi de tablă. În acest turn se urcă pe o scară construită în spirală şi încadrată în turnul exterior ataşat pronaosului, în partea de miazănoapte.

Naosul este despărţit de pronaos printr-un arc dublu. De formă dreptunghiulară, naosul este acoperit cu o calotă sferică, aşezată pe pandantivi. Altarul, de formă semicirculară, este încununat cu o boltă cilindrică şi cu o semicalotă.

Pictura originală a bisericii s-a degradat simţitor, de-a lungul timpului. Astfel, doar icoana Sfântului Ierarh Nicolae mai putea fi observată, pe peretele vestic, deasupra intrării în biserică. Actuala pictură datează din anul 1827, iar catapeteasma a fost adusa din Viena, în acelaşi an.

Faţadele exterioare sunt tencuite şi împărţite în două registre, aproape egale, de un brâu în formă de frânghie răsucită, încadrat de două rânduri de cărămidă zimţată. Fiecare registru este ornamentat cu arcuri în plin cintru, iar în partea superioară se află o cornişă profilată cu trei rânduri de zimţi.

În acest spaţiu binecuvântat, prin împreună-participarea slujitorilor şi a credincioşilor Bisericii, se desfăşoară o dinamică activitate pastoral-misionară. Aceasta este centrată pe mărturisirea învăţăturii creştine în cea mai autentică şi totodată actuală formă, pe participarea activă la sfintele slujbe şi pe îmbogăţirea duhovnicească continuă prin cateheze şi întâlniri duhovniceşti, prin organizarea de pelerinaje la locuri şi oameni cu viaţă sfântă, prin acţiuni filantropice. Beneficiind de poziţia sa în centrul Capitalei, Biserica „Sfântul Nicolae” – Dintr-o zi organizează şi evenimente cultural-artistice şi recreative, care au drept efect consolidarea legăturii dintre credincioşi: concerte vocal-simfonice, piese de teatru jucate de copiii Bisericii, concerte instrumentale susţinute de tinerii din parohie, ateliere de creaţie cu scop filantropic, vizite la muzeele bucureştene, concursuri de fotografie, ieşiri cu bicicletele, drumeţii la munte.

Biserica „Sfântul Nicolae – Dintr-o zi” reprezintă şi astăzi un reper spiritual pentru credincioşii bucureşteni.

AGERPRES/(Documentare – Cristian Anghelache, editor: Andreea Onogea, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: bisericadintrozi.ro