CITATUL ZILEI

„O noapte de cerneală violetă
A poposit, uşoară, la fereşti.
Doar pe prichiciul lat de mai zăreşti
O dungă trasă apăsat, cu cretă:
A nins cu fulgi de scamă, ca-n poveşti…

Odaia străluceşte în lumină,
De parcă chiar atunci o gospodină
A şters în grabă praful şi-a plecat.
Ceasornicul a stat la ora zece.
De ce-o fi stat?
Or fi uitat ai casei să-i întoarcă…

Un pui de brad adus din iarna rece
Stă-n mijloc, mândru şi semeţ, de parcă
Se crede încă sus la el, în munte,
Îi râd pe crengi lumânărelele mărunte
Cu flăcări aurii de poleială,
Ghirlănzi subţiri se ţes, păienjeniş,
Şi-un lampion aprinde-n cetiniş
O lună plină ca o portocală…

Sub brad, pe masa lungă cu beteală
Şi scamă albă-nchipuind zăpadă,
Un căţeluş cuminte stă pe coadă,
De parc-ar şti şi el că-i de carton.

Un elefant cu trompa tirbuşon
Se uită galeş la o păpuşică
Bălaie ca mătasa de porumb,
Iar trei miori se ghemuiesc, cu frică,
În jurul unui ciobănaş de plumb…

S-apleacă-a lumânărilor văpaie:
Au năvălit copiii în odaie
Şi-un glas ne-ndemânatic şi sfios
Începe tremurat:
– O, brad frumos…

Târziu… S-au risipit copiii stol,
Ducând a luminiţelor văpaie
Şi nu e nimeni, nimeni în odaie…
Doar bradul tânăr, despuiat şi gol,
Îşi scutură crenguţele uşoare
De scama albă-nchipuind ninsoare
Şi-şi cântă-n noapte singur,
somnoros:
– O, brad frumos… o, brad, o, brad
frumos…”

„Cântec pentru pomul de iarnă”, de Otilia Cazimir
(sursa: Otilia Cazimir, „Baba Iarna intră-n sat şi alte poezii”, Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1985)