Istoric literar, eseist, traducător, unul dintre cei mai valoroşi anglişti români – poate cel mai cunoscut de după război -, creator de şcoală, Leon Leviţchi s-a născut la 27 august 1918, la Edineţ, judeţul Hotin, azi Republica Moldova, conform http://tvrmoldova.md/.

Urmaş a 17 generaţii de preoţi, după absolvirea liceului din Hotin (1929-1937), Leon Leviţchi a urmat cursurile Facultăţii de Litere, secţia Engleză, a Universităţii din Bucureşti (1937-1941), unde va deveni el însuşi cadru didactic (pensionat, în 1980, cu titlul de profesor), arată „Dicţionarul general al literaturii române” (Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2005), „Dicţionarul scriitorilor români” (Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1998) şi https://unibuc.ro/.

A debutat în 1946 cu traducerea romanului „Balaurul” de Upton Sinclair, în colaborare cu Dan Duţescu.

„Înzestrat cu o impresionantă putere de muncă, cu o exemplară rigoare, atent la cele mai mici amănunte, de o mare modestie, s-a dedicat înfăptuirii unei opere ample, cuprinzând dicţionare, istorii ale literaturii engleze, studii de shakespearologie, traduceri din şi în limba engleză ale unor autori foarte diverşi, toate realizate cu talent.” („Dicţionarul general al literaturii române”, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2005)

A redactat dicţionare, gramatici normative şi manuale de limbă engleză, fiind autorul unor excelente lucrări lexicografice: un amplu „Dicţionar englez-român” (1974) şi un „Dicţionar român-englez” (1988). Marea vocaţie didactică a lui Leviţchi s-a vădit în cursuri universitare şi manuale şcolare. A publicat „Învăţaţi limba engleză fără profesor” (în colaborare cu Dan Duţescu) – lucrare devenită celebră în anii ’60 – şi „O istorie a literaturii engleze şi americane” (I, 1985), cuprinzând literatura de expresie engleză de la începuturi până la sfârşitul secolului al XVII-lea – prima sinteză autohtonă de acest fel. Un „Îndrumar pentru traducătorii din limba engleză în limba română” (1975), cu finalitate didactică, cuprinde indicaţii utile referitoare la dificultăţile de care se poate izbi traducătorul, de la elementul cel mai simplu al traducerii (cuvântul ), până la cel mai complex (stilul).

A tradus din autori dintre cei mai diverşi: Theodore Dreiser, Jonathan Swift, William Shakespeare, Jerome K. Jerome, A.L. Morton, Christopher Marlowe, Ralph Waldo Emerson ş.a. „Leviţchi a demonstrat – de pildă în traducerea ‘Călătoriilor lui Gulliver’ sau a ‘Poveştii unui poloboc’ ale lui Jonathan Swift – un umor rafinat, ce provine din respectarea formei şi sensului aluziilor şi insinuărilor, adesea greu de sesizat, care individualizează originalul.” („Dicţionarul general al literaturii române”, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2005)

Totodată, a realizat mai multe traduceri în engleză, foarte exacte atât din punctul de vedere al lexicului şi al prozodiei, cât şi din cel al nuanţelor sensibilităţii poetice. Astfel, a publicat, în ţară şi peste hotare, echivalări reuşite din poezia română clasică, păstrând metrica şi rimele originalelor (Mihai Eminescu, Octavian Goga, George Coşbuc, Balade populare româneşti).

De asemenea, a îngrijit (împreună cu Tudor Dorin) o „Antologie de poezie americană de la începuturi până azi” (I-II, 1977-1978) şi „Antologia poeziei engleze de la începuturi până azi” (I-IV, 1980-1984). A publicat un volum de „Studii shakespeariene” (1976).

Numele său este însă legat, în primul rând, de faptul că a înzestrat cultura română cu o ediţie „integrală”, în unsprezece volume, a pieselor lui Shakespeare (în cele mai bune versiuni româneşti, datorate unor nume ilustre ale literaturii române). În jurul acestui proiect ambiţios se încheagă o remarcabilă şcoală de anglistică, alcătuită din individualităţi puternice, înzestrate cu incontestabil talent: Dan Duţescu, Mihnea Gheorghiu, V. Ştefănescu-Drăgăneşti, Dan Grigorescu, Tudor Dorin, mai târziu Andrei Bantaş, notează „Dicţionarul scriitorilor români” (Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1998). În anii ’80, reia seria de „Opere complete” shakespeariene, de această dată ca ediţie critică.

A contribuit la cunoaşterea limbii şi literaturii engleze şi prin lecţiile şi prelegerile ţinute la posturile naţionale de radio şi televiziune.

„Ca autor de dicţionare şi traducător – scria el -, susţin cu toată convingerea că limba română este la fel de bogată şi plină de nuanţe ca şi limba engleză, după cum literatura română, deşi considerabil mai tânără decât cea engleză, dispune de numeroase lucrări care merită să fie traduse pentru folosul şi pentru plăcerea cititorului anglo-saxon.” („Dicţionarul general al literaturii române”, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2005)

A fost unul dintre fondatorii unei perspective noi asupra studiilor de anglistică în ţara noastră, o personalitate deopotrivă ca traducător, profesor şi lexicolog.

Leon Leviţchi, cel care a tradus în limba română operele lui Shakespeare, iar în engleză poeziile lui Eminescu, s-a stins din viaţă la 16 octombrie 1991, la Bucureşti.

La 100 de ani de la naştere, Contemporary Literature Press, sub auspiciile Universităţii din Bucureşti, The British Council, Institutului Cultural Român şi Uniunii Scriitorilor din România a anunţat publicarea tezei de doctorat a profesorului Leviţchi, susţinută în anul 1968, sub titlul „Subliniere lingvistică în opera dramatică a lui Shakespeare”, potrivit https://unibuc.ro/. De asemenea, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naşterea marelui filolog, la Edineţ a fost dezvelită o placă comemorativă, conform http://tvrmoldova.md/.

AGERPRES/(Documentare – Doina Lecea, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: muzeu.unibuc.ro