ECHIPE DE LEGENDĂ: Echipa masculină de sprint a Jamaicăi de la Jocurile Olimpice din 2008

În atletismul mondial, Jamaica este una dintre cele mai puternice naţiuni în competiţiile de sprint. Sportivii săi au fost pe podium ediţii la rând ale Jocurilor Olimpice şi ale campionatelor mondiale.

Atletismul reprezintă una dintre disciplinele sportive cele mai iubite în Jamaica, popularitatea sa putând fi observată şi prin numărul de cluburi sportive dedicate care produc foarte mulţi performeri medaliaţi la nivel mondial, fiind vorba despre un sistem de selecţie şi pregătire extins la nivel naţional. Este principalul sport care a pus Jamaica în topul câştigătorilor competiţiilor olimpice, mondiale şi regionale, cu cei mai redutabili performeri, reuşind prin performanţele lor să doboare recorduri mondiale. Curicula şcolară include ca ramură în învăţământul din Jamaica disciplina atletism, oferind astfel o bază amplă de selecţie juvenilă, de modelare şi pregătire a viitorilor sportivi reprezentativi pentru echipa naţională de atletism a statului jamaican, potrivit portalului https://www.about-jamaica.com/. Campionatele naţionale anuale la masculin şi feminin, găzduite de stadionul naţional din Kingston, reprezintă evenimentul principal de selectare a celor mai buni sportivi la nivel naţional şi rampa de promovare pentru conturarea echipei naţionale a Jamaicăi, indică site-ul https://jamaicans.com/track/. Cei mai buni atleţi jamaicani participau, ulterior, la competiţia anuală Penn Relays din Pennsylvania (SUA), unde câştigau numeroase probe de viteză, conform sursei citate anterior.

Jamaica a debutat în competiţiile internaţionale de profil în anii 1930, cu prilejul ediţiei Jocurile Americii Centrale şi Caraibe. Joseph Mackenzie a câştigat argintul la săritura în înălţime cu 1,75 metri, iar în anul 1934 echipa Jamaicăi a intrat în competiţia dedicată Jocurilor Imperiului Britanic, câştigând bronzul la aruncarea discului cu 40,23 metri, aceasta fiind prima medalie obţinută la întreceri dedicate atletismului, potrivit site-ului https://www.about-jamaica.com/.

La debutul participării la Jocurile Olimpice, cu prilejul ediţiei din 1948, au obţinut trei medalii de aur. Atletul jamaican Arthur Wint a fost primul cuceritor al aurului olimpic pentru Jamaica şi totodată primul care a obţinut la aceeaşi ediţie olimpică mai multe medalii, aur la 400 de metri şi argint la 800 de metri. În proba de 400 de metri, Arthur Wint a fost urmat pe podium de compatriotul său Herd McKenley, notează site-ul https://www.topendsports.com/.

La ediţia din 1952 a Jocurilor Olimpice echipa Jamaicăi a strâns o salbă de cinci medalii, două de aur şi trei de argint. Arthur Wint şi Herbert McKenley formau un redutabil duo şi impuneau pe podium Jamaica în proba de 4×400 metri ştafetă la Helsinki, având alături pe redutabilul Leslie ”Les” Lang în echipă. Rezultatul a fost extraordinar, atât pentru Jamaica, cât şi pentru atletismul mondial, stabilind recordul mondial de 3:03.9 s. George Rhoden se impunea la 400 de metri, Wint câştiga argintul la 800 de metri şi McKenley tot argint la probele de 100 şi 400 de metri.

Succesul olimpic a continuat pentru echipa naţională a Jamaicăi la atletism: Donald Quarrie – aur la 200 de metri, argint la 100 de metri la ediţia Jocurilor Olimpice din 1976, Bert Cameron – argint la 400 de metri în 1988 la ediţia de la Seul şi Grace, Jackson tot argint la 200 de metri în cadrul aceleiaşi ediţii; Winthrop Graham a obţinut argintul la 400 de metri în 1992, iar Raymond Stewart şi Juliet Cuthbert tot argint la 100, respectiv 200 de metri cu prilejul aceleiaşi ediţii olimpice; Deon Hemmings a obţinut aurul la 400 de metri în 1996. Atleta jamaicană Queen Merlene Ottey este una dintre cele mai medaliate sportive ale istoriei acestei discipline, adunând cu adevărat o salbă impresionantă pentru Jamaica la cele şase ediţii olimpice la care a concurat pentru drapelul jamaican şi ulterior, la 44 de ani la ediţia de la Atena (2004) pentru Slovenia. A fost desemnată timp de 15 ani cea mai bună atletă a Jamaicăi, prima care a adus o medalie olimpică la 200 de metri feminin pentru drapelul jamaican, indică site-ul https://olympics.com/. Cariera sa punctează 14 medalii la campionatele mondiale şi opt la întrecerile olimpice.

Anii 2000 au însemnat momentul de emergenţă a unei noi generaţii de atleţi jamaicani care au adus numeroase medalii pentru Jamaica, dominând competiţiile internaţionale, printre aceştia numărându-se Usain Bolt, Asafa Powell, Nesta Carter, Yohan Blake, Shericka Jackson, Elaine Thompson-Herah, Novlene Williams-Mills, Hansle Parchment, indică portalul https://www.trackandfieldjamaica.com/.

Jamaica este prezentă la nivel înalt în competiţiile de profil, reuşind să se impună deseori în faţa unor ţări cu potenţial financiar mult mai mare, a avut la numeroase ediţii atleţi care au doborât recordul olimpic sau mondial, însă una dintre echipele cele mai redutabile de atletism masculin a fost cea din 2008, cu nume sonore în componenţă, demne de titani ai acestui sport mondial – Usain Bolt, Asafa Powell, Nesta Carter şi Michael Frater. În 2008, cu prilejul ediţiei de la Beijing, Usain Bolt era deja de un an cel mai rapid om de pe planetă – campionul mondial ce doborâse recordul la 100 de metri, la campionatele mondiale de la Osaka, iar la proba de 200 de metri obţinuse argintul în statele starului Tyson Gay, anunţând astfel supremaţia sa în circuitul profesionist. La ediţia din China a câştigat aurul în probele de 100, 200 şi 400 de metri, doborând recordul mondial pentru fiecare dintre aceste secţiuni, o reuşită legendară pentru un atlet la o ediţie a Jocurilor Olimpice, menţionează site-ul https://olympics.com/. Recordul mondial anterior îi aparţinea, fiind stabilit în mai acelaşi an la New York, respectiv 9,72 secunde, iar înaintea sa recordul fusese stabilit de coechipierul său Asafa Powell (9,74) la Rieti (Italia), în 9 septembrie 2007, notează site-ul https://worldathletics.org/.

Abilităţile lui Bolt pentru atletism au fost observate de antrenorul său de cricket care i-a recomandat să se dedice neapărat atletismului. Astfel, la 16 ani, Bolt era campion mondial la juniori. La proba de 100 de metri a stabilit recordul mondial la 9,69 secunde, iar în proba de 200 de metri a doborât cu 0,02 secunde recordul mondial stabilit cu 12 ani înainte de Michael Johnson, Bolt alergând cu o viteză medie de 37,305 km pe oră, respectiv circa 10,3 metri pe secundă, conform site-ului https://www.theguardian.com/. În proba de ştafetă, 4×100 metri, jamaicanii au doborât recordul stabilit cu opt ani înainte de echipa Statelor Unite. În 27 ianuarie 2017, medalia de aur le-a fost retrasă după depistarea pozitivă la un test antidoping a lui Nesta Carter.

Foarte mulţi îşi puneau întrebarea dacă nu cumva există îndoieli asupra posibilităţilor de atingere a unor astfel de performanţe de către aceşti sportivi. Lămuririle aveau să vină de la anrenori şi profesori din anturajul celor pe care i-au pregătit şi cunoşteau îndeaproape. Dwight Barnett, profesor al lui Bolt la William Knibb Memorial High School, a menţionat pentru cotidianul britanic The Guardian faptul că atunci când testa anumite probe ale sportivului său îşi punea întrebarea dacă nu cumva este în neregulă cronometrul, dată fiind viteza cu care alerga, scrie site-ul https://www.theguardian.com/. În aceeaşi notă, Stephen Francis – antrenorul lui Asafa Powell, un alt titan al atletismului jamaican şi mondial, menţiona faptul că l-a văzut la 13 ani pe Bolt alergând la Campionatele naţionale şcolare ale Jamaicăi, fiind surprins de calităţile acestuia. ”La 17 ani alerga 19,9 secunde la 200 de metri şi în 2008 alerga în 19,3 secunde, ceea ce nu este surprinzător.”, a mai spus Francis, potrivit site-ului https://www.theguardian.com/.

În 2009, a stabilit la Berlin, la campionatele mondiale, recordul mondial pentru proba de 100 de metri, nedoborât încă, de 9,58 secunde, notează site-ul https://worldathletics.org/. Tot la Berlin, la aceeaşi ediţie de campionate mondiale, a stabilit şi recordul la 200 de metri, respectiv 19,19 secunde. În 2011, la Daegu, a făcut parte, alături de compatrioţii săi de la olimpiada de la Beijing Nesta Carter şi Michael Frater, dar şi împreună cu prolificul Yohan Blake, din cvartetul care a stabilit recordul mondial la 4×100 de metri de 37,04 secunde, pentru ca aceeaşi formulă de echipă să doboare recordul mondial, un an mai târziu, la olimpiada de la Londra, cu timpul de 36,84 secunde, menţionează site-ul https://www.jamaicaobserver.com/. Usain Bolt este cel mai medaliat atlet la campionatele mondiale de atletism, desfăşurate între anii 2007-2017, de unsprezece ori campion mondial şi cu opt titluri de campion olimpic, de două ori vicecampion mondial şi de trei ori câştigător al Ligii de Diamant la atletism, conform portalului https://worldathletics.org/.

Asafa Powell doborâse, cu 9,77 secunde, pe stadionul olimpic din Atena, în 14 iunie 2005, recordul mondial deţinut, din 16 iunie 1999, de americanul Maurice Greene (9,79). A fost de opt ori campion naţional al Jamaicăi şi deţinător a patru recorduri mondiale. A câştigat aurul la 4×100 ştafetă alături de Usain Bolt, Yohan Blake şi Nickel Ashmeade la ediţia olimpică din 2016, de la Rio de Janeiro. A participat la patru ediţii ale Jocurilor Olimpice (2004, 2008, 2012, 2016), ocupând locul cinci la proba de 100 de metri la olimpiadele din 2004 şi din 2008.

Nesta Carter este campion olimpic (JO Londra 2012 la 4×100 ştafetă), de trei ori campion mondial şi vicecampion mondial pe suprafaţă acoperită dar şi în aer liber, precizează site-ul https://worldathletics.org/

Michael Frater este campion olimpic (JO Londra 2012 la 4×100 ştafetă), de două ori campion mondial şi vicecampion mondial, indică portalul https://worldathletics.org/.

Până la ediţia olimpică din 2022, echipa naţională de atletism a Jamaicăi a strâns 87 de medalii, dintre care 86 au fost câştigate doar de sprinterii din echipele masculine şi feminine, iar 26 dintre acestea au fost de aur, potrivit site-ului https://www.olympedia.org/. Echipa masculină de sprint din 2008 a Jamaicăi – cu Usain Bolt, Asafa Powell, Nesta Carter, Michael Frater – rămâne una dintre cele mai puternice din istoria atletismului mondial, prin medaliile obţinute la competiţiile internaţionale de profil şi prin recordurile stabilite la nivel individual şi în formula de ştafetă.

AGERPRES/(Documentare – Liviu Tatu, editor: Marina Bădulescu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.olympics.com