Current track

Title

Artist


REVOLUŢIA DE LA 1848-1849: Semnarea Pactului de Pacificare de la Seghedin (2 iulie 1849)

Written by on 2 iulie 2024

La 2/14 iulie 1849, la Seghedin, reprezentanţii emigraţiei române, Cezar Bolliac şi Nicolae Bălcescu, care se întâlniseră în Munţii Apuseni cu Avram Iancu şi conducătorii revoluţiei române de la 1848-1849, precum şi cu reprezentanţi ai revoluţiei maghiare, în încercarea de a uni cele două forţe împotriva armatelor imperiale, alături de Lajos Kossuth, guvernatorul Ungariei, au semnat la Seghedin documentul intitulat ”Pactul de Pacificare”, potrivit portalului www.icr.ro şi lucrării ”Revoluţia de la 1848 în Ţările Române” (Curs Istoria Dreptului Românesc, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi).

Revoluţia de la 1848 din Principatele Române a fost realizată de intelectualii liberali paşoptişti, care s-au manifestat printr-o cunoaştere aprofundată a Europei Occidentale, după ce se maturizaseră politic în perioada 1830-1848, potrivit volumului ”Istoria României” (Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Editura Corint, Bucureşti, 2005). Aspiraţiile generaţiei de la 1848 au găsit exprimare în suma nemulţumirilor tuturor claselor sociale din Principate faţă de condiţiile politico-economice existente. Mulţi boieri erau nemulţumiţi, deopotrivă, de modelele autoritare folosite de domni, cerând împărţirea autorităţii domneşti cu ei, iar alţii cereau reforme moderate în agricultură şi în sistemul administrativ. Ţăranii erau hotărâţi că acesta reprezenta momentul oportun pentru îmbunătăţirea situaţiei lor pentru desfiinţarea îndatoririlor tot mai mari de clacă şi a obligaţiilor faţă de moşieri, cât şi pentru a-şi îmbunătăţi nivelul de trai, care se înrăutăţise începând cu anii 1840.

Coalizarea forţelor revoluţionare din Transilvania cu cele din Ungaria a venit pe fondul refuzului împăratului de a accepta prevederile celor 16 puncte din Petiţiunea Naţională avansată la Blaj la 3-5 mai 1848, când pe lângă români au fost prezenţi şi reprezentanţii saşilor conduşi de Ludwig Roth şi revoluţionarii din Moldova conduşi de Alecu Russo şi Alexandru Ioan Cuza. Prin documentul de la Blaj românii cereau să beneficieze de drepturi cu celelalte naţiuni şi să se desfiinţeze iobăgia. Revoluţionarii din Moldova veniţi în Transilvania au redactat la Braşov la 12 mai 1848 un document intitulat ”Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei”, care cerea unirea Moldovei cu Ţara Românească, potrivit lucrării ”Revoluţia de la 1848 în Ţările Române” .

Citește  SĂRBĂTORI RELIGIOASE - 26 noiembrie

Împăratul austriac a refuzat aprobarea Petiţiunii Naţionale şi recunoaşterea anexării Transilvaniei de către Ungaria, ceea ce a determinat grupurile de revoluţionari să îmbrăţişeze faza armată a disputei. La 3-16 septembrie 1848, la Blaj, s-a desfăşurat a treia adunare care a stabilit organizarea militară a provinciei pentru apărarea suveranităţii teritoriilor româneşti. Comanda armatei revoluţionare a fost încredinţată lui Avram Iancu care a organizat efectivele în 15 legiuni aflate sub comanda unor tribuni şi prefecţi. Această adunare a respins din nou anexarea la Ungaria şi a cerut reprezentarea românilor în instituţiile de conducere în regim proporţional cu ponderea lor. Între trupele austriece şi maghiare s-a declanşat un război civil în perioada octombrie 1848 – iulie 1849. Guvernul liberal de la Viena a iniţiat o alianţă cu românii din Transilvania, la 4 martie 1849 împăratul recunoştea autonomia Transilvaniei. Efectivele maghiare conduse de Lajos Kossuth au ocupat mare parte din Transilvania, iar forţele lui Avram Iancu aveau controlul asupra zonei Alba Iulia şi regiunii Munţilor Apuseni. Deputatul român Ioan Dragoş şi ulterior Nicolae Bălcescu au angajat negocieri cu reprezentanţii maghiarilor, conform lucrării ”Revoluţia de la 1848 în Ţările Române”.

În acord cu prevederile Tratatului de Alianţă semnat la Viena în anul 1815 şi a Sfintei Alianţe, ţarul Rusiei a trimis efective militare în sprijinul Vienei pentru a-l ajuta pe împăratul austriac în demersul de înăbuşire a revoluţiei. Pe acest fond de derulare al evenimentelor, reprezentantul maghiarilor Lajos Kossuth a fost de acord cu semnarea acordului de Pacificare de la Seghedin, dar impactul acestui document a fost destul de limitat şi a fost târziu pentru a putea influenţa derularea evenimentelor. Documentul semnat la Seghedin stipulează pentru prima dată numele de România, cu aproape un deceniu înainte ca omul politic Alexandru Ioan Cuza să fie ales domn al celor două Principate, indică www.icr.ro. Acest act era însoţit de un alt document care făcea trimitere la formarea ”legiunii române” care ar fi urmat să se angajeze în luptă alături de forţele ungare, împotriva trupelor imperiale austriece şi ruseşti, indică lucrarea ”Revoluţia de la 1848 în Ţările Române”. Documentul nu prevedea renunţarea la anexarea Transilvaniei. Armata maghiară a fost învinsă de contraofensiva ruso-austriacă la 1 august 1849, în confruntarea de la Şiria, de lângă Arad, iar soarta revoluţiei maghiare a fost astfel pecetluită, indică sursa citată anterior.

Citește  EFEMERIDE ASTRONOMICE - 9 mai

După înfrângerea revoluţiei maghiare, prin dubla intervenţie ruso-austriacă, în Transilvania a fost restabilit regimul absolutist habsburgic. Represiunea trupelor de ocupaţie s-a îndreptat în primul rând împotriva revoluţionarilor maghiari, în septembrie 1849, la Arad, fiind executaţi 13 generali maghiari, menţionează profesorul univ. dr. Nicolae Isar în lucrarea ”Istoria Modernă a Românilor Partea a II-a 1848-1878” (Editura Fundaţia România de Mâine, Bucureşti, 2005). Din toamna anului 1849, odată cu ocupaţia militară, au fost restabilite formele specifice ale absolutismului austriac, centralizarea administrativă excesivă, cenzura, aparatul poliţienesc, birocraţia ş.a. Regimul absolutist l-a avut ca promotor principal pe ministrul de externe austriac, Alexander von Bach, iar în plan administrativ, Transilvania a fost organizată sub forma unei provincii subordonate direct împăratului, fiind condusă de un guvernator militar, cu sediul la Sibiu, explică profesorul universitar doctor Nicolae Isar în lucrarea sa ”Istoria Modernă a Românilor Partea a II-a 1848-1878” (Editura Fundaţia România de Mâine, Bucureşti, 2005).

AGERPRES/(Documentare – Liviu Tatu, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Alexandru Cojocaru)

Loading


Conținutul website-ului www.radiovocearomaniei.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către TRUST MEDIA PRESĂ-RADIO-TV VOCEA ROMÂNIEI sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor RADIO VOCEA ROMÂNIEI, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@radiovocearomaniei.ro.
Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile TRUSTULUI MEDIA PRESĂ-RADIO-TV VOCEA ROMÂNIEI în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.radiovocearomaniei.ro.
Tagged as

Reader's opinions

Leave a Reply