SĂRBĂTORI RELIGIOASE – 11 august

Ortodoxe
Sf. Ier. Nifon, patriarhul Constantinopolului; Sf. Mare Mc. Evplu, arhidiaconul
Duminica a 7-a după Rusalii

Greco-catolice
Duminica 7 dR. Sf. m. Euplu; Sf. Clara de Assisi

Romano-catolice
Duminica a 19-a de peste an
Ss. Clara, fc.; Suzana, m.

Sfântul Nifon, patriarh al Constantinopolului, este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 11 august.

Sfântul Nifon (din botez Nicolae) s-a născut prin anii 1435-1440 în Peloponez-Grecia, din părinţi binecredincioşi, Manoil şi Maria.

Din tinereţe „era şi păzitor minunat al întregii înţelepciuni, pentru că s-a dat cu multă osârdie la înfrânare, mâncând puţină pâine şi bând puţină apă, doar pentru a-şi potoli trebuinţa trupului. Asemenea se nevoia şi la toate celelalte fapte bune”. (Vieţile Sfinţilor)

Se face monah şi se retrage la linişte în Muntele Athos, nevoindu-se în Mănăstirile Cutlumuş, Marea Lavră şi Dionisiu.

Pentru sfinţenia vieţii lui, în 1483 a fost ales mitropolit al Tesalonicului, ca cel mai iscusit călugăr atonit şi păstor devotat de suflete din acea vreme.

În 1486 este numit patriarh al Constantinopolului. După doi ani, este schimbat din scaunul patriarhal şi se retrage la un schit întemeiat de el.

În jurul anului 1500, Sfântul Ierarh Nifon este adus şi numit mitropolit al Ţării Româneşti de către domnul muntean Radu cel Mare (1495-1508). Timp de cinci ani s-a ostenit mult să călăuzească poporul după învăţătura Sfintei Evanghelii, sfătuind, îndemnând, mustrând şi zidind duhovniceşte pe toţi, de la domn până la credincioşii de rând.

Apoi a hotărât în sinod întemeierea a două episcopii noi în oraşele Râmnicu Vâlcea şi Buzău şi a rânduit peste tot păstori buni, temători de Dumnezeu şi cu multă grijă pentru turmă.

Ivindu-se o gravă neînţelegere între marele ierarh şi domnul muntean, din cauza unei căsătorii nelegitime pe care voievodul o aproba, în anul 1505, Sfântul Nifon s-a retras din scaun şi a plecat din nou în Muntele Athos, la Mănăstirea Vatopedu.

Simţindu-şi aproape sfârşitul, s-a dus cu ucenicul său la Mănăstirea Dionisiu, ca un necunoscut, şi, după puţin timp, a adormit în Domnul, în 11 august 1508.

Între anii 1515-1517, moaştele Sfântului Nifon au fost aduse în Ţara Românească şi au stat la Mănăstirea Dealu, iar la 16 august, 1517, Sfântul Ierarh Nifon a fost canonizat la Mănăstirea Curtea de Argeş de către Teolipt I, patriarhul Constantinopolului, împreună cu Sinodul Ţării Româneşti şi cu toţi egumenii Muntelui Athos, care au luat parte la sfinţirea frumoasei mănăstiri de la Argeş.

În acelaşi an, 1517, moaştele Sfântului Nifon au fost restituite Mănăstirii Dionisiu, restaurată integral de Vasile Lupu, Neagoe Basarab şi Petru Rareş. Drept recunoştinţă, atoniţii dăruiesc capul şi mâna dreaptă ale Sfântului Nifon Sfântului Voievod Neagoe Basarab (1512-1521), care le depune la ctitoria sa de la Curtea de Argeş. (surse: „Patericul Românesc”, arhimandrit Ioanichie Bălan; Ediţia a VI-a, revăzută şi îngrijită de arhimandrit Petru Bălan; Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011; vol. „Vieţile Sfinţilor”)

AGERPRES/(Documentare – Mariana Zbora-Ciurel, editor: Ruxandra Bratu)