SÃRBÃTORI RELIGIOASE – 14 ianuarie

Ortodoxe
Odovania praznicului Botezului Domnului;
Sf. Cuv. Mucenici din Sinai și Rait; Sf. Nina, luminătoarea Georgiei

Greco-catolice
Sf. cuv. m. uciși în Sinai și în Rait

Romano-catolice
Ss. Felix de Nola, pr. m.; Ioan-Anton Farina, ep.

Sfinții Cuvioșii Părinți uciși în Sinai și Rait sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox în ziua de 14 ianuarie.

În prima năvălire barbară de la începutul secolului al IV-lea au pierit în Sinai 40 de pustnici și în Mănăstirea Rait, același număr de călugări, 40.

Părinții au fost omorâți la Sinai în diferite feluri: ’38 cu ucidere de sabie, având pe trupurile lor multe și felurite răni, – al cărora chip de junghiere, cine poate să-l spună? – iar doi erau încă vii, anume Isaia și Sava, răniți foarte rău, încât abia suflau. Îndată am îngropat pe părinții cei înjunghiați, cu mare plângere; iar pentru cei vii am avut grijă. Pentru că cine ar fi fost atât de nemilostiv, care pentru atâția și astfel de părinți să nu fi plâns cu amar, pe bărbații cei cuvioși și cu sfânta cuviință, aruncați la pământ cu umilință? Dintre aceștia unul avea capul tăiat desăvârșit, al altuia abia se ținea de o parte, altul era tăiat în două, altuia îi erau tăiate mâinile și picioarele, altul avea ochii scoși și altul era despicat în două de la cap până la picioare’. (Viețile Sfinților)

După aceasta, în zilele Sfântului Nil Sinaitul, Muntele Sinai iarăși a fost ținta incursiunilor beduinilor arabi.

‘După cea dintâi ucidere a cuvioșilor părinți, trecând ani mulți, a fost la poalele Muntelui Sinai, în zilele Cuviosului Nil Pustnicul, iarăși năvălirea barbarilor care locuiau în pustia ce se întindea de la Arabia până în Egipt și care se învecinează cu Marea Roșie și cu Iordanul; iar locuința acelor barbari nu era în cetăți și case, ci în corturi și în tabere; căci trecând din loc în loc, acolo petreceau mai mult, unde găseau apă bună și pășune pentru dobitoacele lor. Și se hrăneau nu din lucru din mâini sau din neguțătorie, nici din lucrarea pământului, nici din vânarea fiarelor, ci mai ales din război; pentru că toate uneltele lor erau: sabie, arc și suliță și toată sârguința lor era ca să năvălească asupra satelor străine și să facă războaie la drumuri’. (Viețile Sfinților)

A doua năvălire a fost relatată de Sfântul Nil, care a fost prefect (eparh) al Constantinopolului în timpul domniei împăratului Teodosie al II-lea (401-450) și a ales împreună cu soția sa și cei doi copii, un băiat și o fată, să intre în monahism.

‘Întâi preotului sfântului loc, fericitul Teodul, care a pus masa în seara dinainte, i-au poruncit să-și plece grumajii spre tăiere. Doi barbari cu săbiile scoase, privind cu ochii mânioși, stăteau împrejurul cuviosului. El plecându-se sub sabie, întru nimic n-a arătat că se teme, ci numai cu cuvinte blânde a zis: ‘Binecuvântat este Domnul’. Deci lovind într-însul amândoi barbarii, unul după altul, i-au făcut o rană de la spate până la fălci, iar alta de la umeri până la piept; și astfel dumnezeiescul bărbat a căzut la pământ. Apoi a apucat pe celălalt bătrân, care locuia împreună cu prezbiterul, și pe acela l-au ucis. Mai era acolo un copil care slujea prezbiterului; aceluia i-a poruncit să adune niște semințe vărsate pe pământ, ca și cum vrând să-l cruțe pe el, ca pe un folositor de slujbă; iar acela plecându-se jos și adunând, un bărbat stând dinapoi și scoțând sabia în taină, a lovit pe copil și l-a ucis’. (Viețile Sfinților)

Martirizarea cuvioșilor s-a făcut după Slujba Utreniei. Unii au putut să fugă, între care și Sfântul Nil, dar fiul său, Teodul, a fost prins. Prin iconomie divină Sfântul Nil și-a găsit fiul care a fost vândut ca rob și a fost răscumpărat de episcopul cetății Eluzia, care l-a și hirotonit preot.

* Sfânta Nina s-a născut la sfârșitul secolului al III-lea în Capadocia, unde locuiau mulți georgieni. Era rudă apropiată a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, fiind chiar verișoara acestuia, potrivit unui vechi manuscris.

Tatăl ei, Zavulon, a plecat din Capadocia pentru a-și oferi serviciile împăratului Maximian, iar mama sa, Suzana, născută și ea în Capadocia, era sora episcopului Ierusalimului. Părinții Sfintei Nina s-au cunoscut și s-au căsătorit la Ierusalim, după care au plecat în Capadocia.

La împlinirea vârstei de 12 ani, Sfânta Nina s-a întors împreună cu familia la Ierusalim. De acolo, tatăl său a plecat în pustia Iordanului, închinându-și viața lui Hristos, iar mama sa a rămas să slujească ca diaconiță în Sfânta Biserică a Învierii pentru a avea grijă de femeile sărmane și bolnave.

Sfânta Nina a plecat din Orașul Sfânt către Armenia împreună cu Sfânta Ripsimia și treizeci și cinci de fecioare, însoțite de stareța Gaiani. Veniseră din Roma pentru a scăpa de prigoana lui Dioclețian, care o voia pe Ripsimia de soție. Acestea sunt pomenite ca mucenițe în ziua de 30 septembrie, fiind mult chinuite și în cele din urmă omorâte de regele Armeniei, Tiridati.

Sfânta Nina a ajuns să predice neîncetat Sfânta Evanghelie și le spunea georgienilor să se roage, pregătindu-i în acest fel pentru sfântul botez, care s-a săvârșit cu ajutorul Sfântului împărat Constantin cel Mare. Acesta l-a trimis în Iviria pe arhiepiscopul Antiohiei, Eustatie, împreună cu doi preoți.

Arhiepiscopul a botezat mai întâi familia regală, după care i-a botezat pe ostașii și demnitarii regelui.

Poporul s-a apropiat cu multă bucurie de taina botezului, îndemnat de cuvintele Sfintei Nina, care le spunea că cel care se va naște din apă și din Duh (Ioan 3, 5) va vedea lumina cea adevărată și va moșteni viața veșnică.

Sfânta Nina, după mulți ani de rodnică misiune, și-a dat duhul în pace în mâinile lui Hristos în ziua de 14 ianuarie, cel mai probabil în anul 338. (surse: Viețile Sfinților – paginiortodoxe.tripod.com, ‘Monahismul ortodox românesc’, vol. I, Ed. Basilica, 2014; https://doxologia.ro/)

AGERPRES/(Documentare – Mariana Zbora Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)