Ortodoxe
Sf. Mc. Longhin Sutaşul

Greco-catolice
Sf. Longin, sutaşul; Sf. Margareta Maria Alacoque

Romano-catolice
Ss. Margareta M. Alacoque, călug. *; Hedviga, călug.; Longin, m.

Sfântul Mucenic Longhin Sutaşul este pomenit în calendarul creştin ortodox la 16 octombrie.

Sutaşul Longhin, de neam din Capadocia, a fost comandant în armata romană în timpul lui Ponţiu Pilat, guvernator al provinciei Iudeea (26-36 d.Hr). Împreună cu ostaşii săi, Sfântul Longhin a primit ordinul de a sluji la sfintele patimi şi la răstignirea Mântuitorului Hristos.

„Văzând el minunile cele ce s-au făcut de Hristos, adică cutremurul şi schimbarea soarelui în întuneric, mormintele deschizându-se, morţii înviind şi pietrele despicându-se, a mărturisit că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, precum grăieşte dumnezeiescul evanghelist Matei: ‘Iar sutaşul şi cei ce străjuiau împreună cu dânsul pe Iisus, văzând cutremurul şi cele ce s-au făcut, s-a temut foarte tare, zicând: cu adevărat Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta’ „. (Vieţile Sfinţilor)

„Apoi, fiind îngropat trupul făcător de viaţă al lui Hristos, Longhin iarăşi a fost pus de Pilat să străjuiască cu ostaşii pe Iisus Care zăcea în mormânt. Iar când Domnul, cu mare slavă, a înviat din mormânt şi prin minunata Sa sculare a înspăimântat pe străjeri, îngerul Domnului, pogorându-se din cer, a prăvălit piatra de pe mormânt şi de frica lui s-au cutremurat străjerii şi s-au făcut ca morţi. Atunci Longhin împreună cu alţi doi ostaşi ai săi au crezut desăvârşit în Hristos şi s-au făcut propovăduitori ai învierii Lui, mărturisind lui Pilat şi arhiereilor toate cele ce s-au făcut”. (Vieţile Sfinţilor)

Arhiereii şi bătrânii, membrii ai sinedriului, au dat atunci ostaşilor mult argint ca să ascundă învierea lui Hristos, spunând: „Ucenicii Lui L-au furat noaptea, pe când noi dormeam”. (Vieţile Sfinţilor)

„Însă Longhin nu a primit arginţii şi nu a vrut să tăinuiască minunea, ci a mărturisit-o şi adevărată a fost mărturisirea lui. Pentru aceasta Pilat şi adunarea evreiască l-au urât pe Longhin şi toată mânia lor pe care o aveau înainte asupra lui Hristos au îndreptat-o împotriva lui. Căci cu cuvântul său vestea tuturor că Hristos este adevăratul Dumnezeu, a Cărui moarte şi înviere dătătoare de viaţă el însuşi le-a văzut şi despre aceasta la toţi a propovăduit”. (Vieţile Sfinţilor)

Căutau numai motiv şi vreme potrivită să-l piardă, pentru că Longhin, fiind mai bătrân şi mai cinstit decât toţi, era binecunoscut Cezarului.

După Înviere, Sfântul Longhin şi-a părăsit slujba militară şi s-a întors în Capadocia.

„Şi-a lăsat dregătoria sa, haina şi brâul cel ostăşesc şi luând cu el pe cei doi prieteni care aveau aceeaşi râvnă ca şi dânsul, pentru Hristos, s-au depărtat şi n-au mai vieţuit cu popor şi se îndeletniceau cu credinţa în adevăratul Dumnezeu. Apoi au primit botezul de la Sfinţii Apostoli şi nu după multă vreme au părăsit Ierusalimul şi au mers împreună în Capadocia. Acolo a fost propovăduitor şi apostol al lui Hristos şi a întors pe mulţi din rătăcire la Dumnezeu. Apoi, lăsând cetatea aceea, a petrecut în satul tatălui său, vieţuind în post şi în rugăciune”. (Vieţile Sfinţilor)

A fost însă ucis, în urma unui complot care a ajuns până la Roma, fiind spuse împăratului multe clevetiri împotriva sa.

Împăratul, crezând clevetirilor, a ordonat să fie pedepsit cu moartea, ca un potrivnic al său. După ucidere, capul Sfântului Longhin a fost adus la Ierusalim spre încredinţarea celor care i-au uneltit moartea, fiindu-i aruncat în locul în care se strângeau gunoaiele.

În urma unei vindecări minunate, capul Sfântului Longhin a fost descoperit, ridicat din gunoaie şi îngropat într-un loc curat. (sursă: vol. „Vieţile Sfinţilor”)

AGERPRES/(Documentare – Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cerasela Bădiţă)