SĂRBĂTORI RELIGIOASE – 29 august

Ortodoxe
Tăierea capului Sf. Proroc Ioan Botezătorul (Post)

Greco-catolice
Tăierea capul Sfântului Ioan Botezătorul

Romano-catolice
Martiriul Sf. Ioan Botezătorul; Sf. Sabina, m.

Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul este pomenită de Biserică în ziua de 29 august, când este rânduit Post.

Când Sfântul Proroc Ioan propovăduia pocăinţa, Galileea era condusă de Irod Antipa, care era căsătorit cu fiica emirului Arabiei. Dar a îndepărtat-o pe aceasta şi s-a căsătorit cu soţia fratelui său Filip, Irodiada. Legătura se pare că dura încă de când fratele său, Filip, era în viaţa, făcându-se Irod „ca un răpitor desfrânat şi amestecător de sânge”. (Vieţile Sfinţilor)

N-a suferit fărădelegea Sfântul Ioan Botezătorul, defăimătorul păcatelor omeneşti şi propovăduitorul pocăinţei; ci mustra pe faţă pe Irod înaintea tuturor, ca pe un desfrânat şi răpitor – apucătorul soţiei fratelui său -, şi zicea: „Nu ţi se cade ţie să ai de soţie pe femeia lui Filip, fratele tău”. (Vieţile Sfinţilor)

Irod, nesuferind mustrările, a poruncit să fie aruncat Botezătorul în temniţă, legat cu lanţuri. Dar mai ales Irodiada se mânia asupra sfântului şi voia ca îndată să-l ucidă; dar nu putea, oprind-o însuşi Irod.

„Irod n-a voit să-l omoare, ştiind pe Ioan că este bărbat drept şi sfânt, şi pe care mai înainte îl asculta cu plăcere şi luând aminte la cuvintele lui, multe le făcea bine şi se temea să-l ucidă”. (Vieţile Sfinţilor)

Dată fiind însă influenţa Sfântului Proroc Ioan asupra mulţimilor, Irod îi dorea moartea, mai ales că prorocul condamna în auzul tuturor legătura nelegiuită dintre el şi soţia fratelui său. Se temea totuşi de tulburarea pe care ar fi putut-o isca în rândul poporului uciderea lui, astfel s-a mulţumit să-l închidă pe Sfântul Ioan într-una dintre cetăţile lui. Voind să închidă gura cea netăcută a mustrătorului său, îl chinuia pe dânsul numai prin închisoare.

Sfântul Ioan a stat în temniţă multă vreme şi veneau la el ucenicii lui, pe care, învăţându-i mult la viaţa cea îmbunătăţită şi după Legea lui Dumnezeu, îi încredinţa pe ei despre Mesia, Care venise în lume şi la Care îi şi trimitea.

Irod dă atunci o petrecere, în ziua aniversării sale, la care invită mulţi demnitari, voievozi, boieri şi toate căpeteniile Galileei. La acest ospăţ, Irodiada o pune pe fiica ei, Salomeea, să danseze în faţa invitaţilor. Pentru spectacolul oferit de Salomeea, Irod îi oferă un mare dar: să-şi aleagă până la jumătate din împărăţie. La sugestia mamei sale, ea cere să i se dea pe tipsie capul lui Ioan Botezătorul.

„Regele Irod atunci s-a cutremurat. Nu era deloc dispus să-l omoare pe Ioan despre care ştia că norodul îl socoteşte proroc; şi apoi nici omul nu-i era cu totul antipatic; în felul lui îl respecta şi consimţise la arestarea lui numai ca să scape de gura muierii. Nerodului, ameţit cum era, i-a fost însă ruşine să-şi calce nesăbuitul jurământ. Ar fi putut prea bine să-i explice fetei: ţi-am făgăduit până la jumătatea regatului meu, dar omul acesta preţuieşte mai mult decât jumătate din regatul meu, astfel, încât nu ţi-l pot da; cere-mi altceva”. (Nicolae Steinhardt, „Dăruind vei dobândi”, 2006)

Aşa, „ticălosul, nevrând să-şi calce jurămîntul, nici să mâhnească pe jucătoare şi pe nelegiuita ei mamă, a lepădat frica prin care se temea să ucidă pe Ioan, şi, uitând sfinţenia aceluia, s-a umplut de îndrăzneală spre vărsarea sângelui cel nevinovat; şi, trimiţând îndată pe călău în temniţă, a poruncit să-i taie capul lui Ioan şi să-l aducă pe tipsie”. (Vieţile Sfinţilor)

În miezul nopţii, capul Sfântului Ioan i-a fost adus pe o tipsie lui Irod cu sângele care încă mai picura.

Crima aceasta a fost urmată de un şir de neajunsuri pentru Irod. A pierdut conducerea regatului, fiind trimis în surghiun, în Spania, împreună cu Irodiada şi fiica acesteia.

În cele din urmă au avut un sfârşit năprasnic: mai întâi Salomeea a fost decapitată prin strângerea gheţii în jurul capului, când a încercat să traverseze un râu îngheţat care s-a rupt. Capul i-a fost adus lui Irod şi Irodiadei, aşa cum odată se adusese capul Mergătorului Înainte; dar nu tăiat de sabie, ci de gheaţă.

Despre Irod şi Irodiada se spune că au pierit cu zgomot, căci i-a înghiţit pământul de vii. (surse: vol. „Vieţile Sfinţilor”; „Dicţionar de Teologie Ortodoxă”, pr. prof. dr. Ion Bria, Bucureşti, 1994; „Dăruind vei dobândi”, Nicolae Steinhardt – Monahul Nicolae Delarohia, Editura Mănăstirii Rohia, 2006)

AGERPRES/(Documentare – Mariana Zbora-Ciurel; editor: Doina Lecea)