SĂRBĂTORI RELIGIOASE – 3 decembrie

Ortodoxe
Sf. Cuv. Gheorghe de la Cernica şi Căldăruşani; Sf. Proroc Sofonie

Greco-catolice
Sf. pf. Sofonie; Sf. Francisc Xaveriu

Romano-catolice
Ss. Francisc Xaveriu, pr.; Sofonia, profet

Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica şi Căldăruşani este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 3 decembrie.

Sfântul Gheorghe de la Cernica s-a născut în anul 1730, într-o familie de creştini din Săliştea Sibiului. În jurul anului 1750, dorind să-şi închine viaţa lui Dumnezeu, a venit în Ţara Românească, unde voia să intre în una din marile mănăstiri din apropierea Bucureştiului.

De la Bucureşti, tânărul Gheorghe a plecat împreună cu un arhiereu grec la Muntele Athos, unde mai întâi s-a stabilit la Mănăstirea Vatoped. Aici a deprins regulile vieţii monahale. După moartea părintelui său duhovnicesc, a intrat în obştea Schitului Sfântului Proroc Ilie, aflat sub povăţuirea stareţului Paisie – Sfântul Cuvios Paisie Velicicovschi.

Sfântul Paisie l-a călugărit şi l-a recomandat pentru hirotonirea ca ieromonah. În anul 1763, viitorul stareţ de la Cernica, l-a însoţit pe marele stareţ Paisie Velicicovschi în Moldova, la Mănăstirea Dragomirna, iar din anul 1775 s-a mutat împreună cu părintele său duhovnicesc şi cu alţi monahi la Mănăstirea Secu.

După un timp, ieromonahul Gheorghe a trecut în Ţara Românească, cu gândul de a se întoarce la Athos. Aici a fost convins de mitropolitul Ţării Româneşti, Grigorie al II-lea, să primească a reorganiza viaţa călugărească în Schitul Cernica, aflat în totală părăsire, astfel că organizează aici o mănăstire cu viaţă de obşte după tipicul Muntelui Athos şi al obştilor paisiene din Moldova. A refăcut vatra monahală în doar cinci ani, adunând în jurul lui mulţi ucenici.

Rezultatele pe care le-a avut la Cernica au făcut ca, în 1793, mitropolitul Filaret al II-lea să-i dea în seamă şi Mănăstirea Căldăruşani. Cuviosul Gheorghe le-a condus pe amândouă din aprilie 1794 şi până la moartea sa, în decembrie 1806.

În ambele mănăstiri a rânduit viaţa monahală după tradiţia athonito-paisiană. A trecut la cele veşnice la 3 decembrie 1806 şi a fost înmormântat la Mănăstirea Cernica.

Stareţul Gheorghe a lăsat un testament scris în 1785, care pe lângă cuvintele de învăţătură din Sfânta Scriptură, din Sfinţii Părinţi şi din cărţile de slujbă, cuprindea şi o dispoziţie ca Mănăstirea Cernica să nu fie niciodată închinată unei mănăstiri din afara hotarelor ţării.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa din 20-21 octombrie 2005, a aprobat propunerile Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei privind canonizarea Cuviosului Stareţ Gheorghe, Arhimandritul de la Cernica şi Căldăruşani.

* Sfântul proroc Sofonie era din seminţia lui Simeon.

„El a fost, după numele lui, văzător şi cunoscător al tainelor lui Dumnezeu (precum numele lui se tâlcuieşte)”. (Vieţile Sfinţilor)

Având mintea sa totdeauna curată şi îndeletnicindu-se cu gândire către Dumnezeu, s-a învrednicit dumnezeieştilor descoperiri, cunoscând multe taine ale lui Dumnezeu, care aveau să fie arătate în zilele cele mai de pe urmă.

„El a proorocit despre dărâmarea şi pustiirea Ierusalimului, despre împrăştierea iudeilor şi despre venirea lui Hristos, iar după aceea, despre întoarcerea neamurilor către Hristos; apoi a murit şi a fost îngropat în casa sa, aşteptând învierea cea de obşte a tuturor”. (surse: „Monahismul ortodox românesc”, vol. II, 2016; vol. „Vieţile Sfinţilor”)

AGERPRES/(Documentare – Mariana Zbora-Ciurel, editor: Suzana Cristache Drăgan)