Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Procopie şi mama sa, Sf. Mc. Teodosia; Sf. Mc. Epictet preotul şi Astion monahul

Greco-catolice
Sf. M. Procopie

Romano-catolice
Ss. Aquila şi Priscilla, soţi m.

Sfântul Mare Mucenic Procopie este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 8 iulie.

Sfântul Procopie a trăit în vremea împăratului roman Diocleţian (284-305) şi a fost un apropiat al acestuia.

A crescut în Ierusalim; tatăl său, Hristofor, era creştin, iar mama sa, Teodosia, era elină, închinătoare la zei. El nu a fost numit de părinţii săi Procopie, ci Neania; Procopie a fost numit mai pe urmă de Însuşi Hristos, în timpul botezului.

După moartea tatălui său, mama tânărului Neania l-a dus la împărat, care l-a făcut guvernator al Alexandriei, cu ordin să-i chinuiască pe creştini.

Drumul spre Alexandria s-a arătat de la început a fi foarte greu din pricina căldurii mari – călătoreau mai mult noaptea, iar ziua se odihneau.

Într-o astfel de noapte a auzit un glas din cer chemându-l pe numele lui cel dintâi, Neania, şi i s-a arătat o cruce luminoasă şi a auzit cuvintele: „Eu sunt Iisus cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu”.

Din acea vedenie minunată, i s-a umplut inima de multă bucurie. În urma acestei întâmplări, s-a întors în Ierusalim (care atunci se numea Aelia Capitolina, cetatea a fost reconstruită sub acest nume de împăratul roman Hadrian). Aici, a mărturisit mamei sale că se închină şi crede în Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Mama sa l-a denunţat autorităţilor că este creştin şi a fost chinuit în multe feluri, dar a fost eliberat prin arătarea Domnului şi numit Procopie în loc de Neania.

Fiind dus la altarul idolilor, prin rugăciunea sa, statuile s-au prăbuşit fără ca cineva să le atingă. Văzând minunea, ostaşii, tribunii lor şi douăsprezece femei de neam bun, împreună cu mama Sfântului Procopie, Teodosia, au crezut în Hristos. Pentru aceasta, ostaşilor li s-au tăiat capetele, iar femeile au fost chinuite fără milă.

Sfântul a fost supus la grele şi nenumărate chinuri în timpul cărora a săvârşit multe minuni, aflându-şi sfârşitul prin sabie.

* Sfinţii Mucenici Epictet Preotul şi Astion monahul erau din Asia Mică şi au suferit martiriu în Sciţia Mică (Dobrogea).

Pentru sfinţenia vieţii sale, Sfântul Epictet s-a învrednicit de darul preoţiei şi a devenit un neobosit propovăduitor al Evangheliei lui Hristos în patria sa, convertind la creştinism mulţi locuitori din părţile de răsărit ale imperiului.

Printre cei convertiţi a fost şi tânărul Astion, ai cărui părinţi aveau un rang înalt – tatăl său era guvernator, iar mama sa era fiică de senator.

Epictet preotul şi Astion monahul şi-au părăsit patria lor şi s-au stabilit în Sciţia Mică (Dobrogea), în oraşul Halmyris (Almiridensis). Aici făceau cunoscută Evanghelia.

Pentru că erau creştini, au fost închişi în temniţă la Halmyris şi au fost chinuiţi cumplit. Văzând însă bărbăţia şi tăria credinţei lor, înţelegând că nu vor fi înduplecaţi să apostazieze, guvernatorul a poruncit să fie ucişi. (sursă: vol. „Vieţile Sfinţilor”)

AGERPRES/(Documentare – Mariana Zbora-Ciurel; editor: Suzana Cristache Drăgan)