SĂRBĂTORI RELIGIOASE – 8 martie

Ortodoxe
Sf. Ier. Mărturisitori Teofilact, episcopul Nicomidiei

Greco-catolice
Sf. ep. Teofilact al Nicomediei

Romano-catolice
Sf. Ioan al lui Dumnezeu, călug.

Sfântul Ierarh Teofilact Mărturisitorul este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 8 martie.

În timpul ereziei iconoclaste (împotriva icoanelor), Teofilact a mers din părţile Răsăritului la Constantinopol şi acolo l-a cunoscut şi s-a împrietenit cu Sfântul Tarasie, marele luminător al Bisericii, care era încă mirean, demnitar şi sfetnic de taină al împăratului.

Sfântul Tarasie, după ce a murit împăratul Leon, luptătorul împotriva icoanelor (717-740), în timpul împăratului Constantin, fiul său (741-775), şi al împărătesei Irina, a devenit patriarh al Constantinopolului şi în această calitate a convocat ultimul dintre cele şapte sinoade ecumenice (787).

Cel de-al VII-lea Sinod Ecumenic, ţinut la Niceea, a condamnat iconoclasmul ca erezie şi a restabilit cultul sfintelor icoane.

În urma ridicării în treapta de patriarh a Sfântului Tarasie, Sfântul Teofilact, împreună cu Sfântul Mihail al Sinadelor, lăsând lumea, a intrat în viaţa monahală, fiind trimis de patriarh la o mănăstire aflată în apropierea Mării Negre.

Mai târziu, Sfântul Teofilact a fost hirotonit episcop al Nicomidiei.

„Şi câtă sârguinţă a arătat Sfântul Teofilact în Nicomidia pentru turma cea cuvântătoare a lui Hristos şi câtă purtare de grijă avea pentru săraci, scăpătaţi şi văduve, au spus despre aceasta dumnezeieştile locaşuri zidite de dânsul, bolniţele şi casele de străini, cum şi milostenia cea nenumărată care se făcea de el în toate zilele. Căci singur slujea bolnavilor, orbilor, şchiopilor şi neputincioşilor; şi umblând pe la locuinţele săracilor şi pe uliţele cetăţii, purta un vas cu apă caldă şi, unde afla răniţi, îi spăla şi-i curăţa cu mâna sa, neîngreţoşându-se de loc”. (Vieţile Sfinţilor)

Când mişcarea iconoclastă a avut o revenire, în timpul împăratului Leon Armeanul (813-820), a fost exilat de către acesta. A trăit în exil până la sfârşitul vieţii pământeşti, într-o veche localitate, Strovilon, de pe ţărmul turcesc al Mării Negre.

„Şi acolo, mărturisitorul lui Hristos şi ajutătorul cel mare al dreptei credinţe, şi-a petrecut cealaltă vreme a vieţii sale în strâmtorare şi mare chinuire şi s-a mutat către Domnul”. (Vieţile Sfinţilor)

În timpul împărătesei Teodora (842-856), trupul Sfântului Teofilact a fost adus în Nicomidia şi aşezat în biserica ctitorită de el. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”)

AGERPRES/(Documentare – Mariana Zbora-Ciurel; editor: Horia Plugaru)