TEATRU ŞI FILME ROMÂNEŞTI: ”Voyeur”, de zece ani pe scena Teatrului de Artă

Spectacolul de teatru ”Voyeur”, în regia lui Claudiu Istodor, după un text de Gardner McKay („Toyer”, în original), cu Alexandra Ioniţă şi Tudor Aaron Istodor, a avut premiera în octombrie 2013 şi s-a jucat, de atunci, în fiecare stagiune la Teatrul de Artă, cu câteva pauze.

Protagoniştii spun povestea unui psihopat care hărţuieşte femei şi care, departe de a le agresa fizic, reuşeşte să le ţină sub o continuă teroare, într-un joc al minţii, potrivit sinopsisului publicat pe https://teatruldearta.ro/.

Piesa este un amestec echilibrat de suspans, umor şi thriller. Rămâne credibilă şi susţinută în ciuda numeroaselor răsturnări de situaţie şi nu lasă loc de plictiseală. Reuşeşte să schimbe direcţia exact atunci când te-ai obişnuit cu situaţia prezentă şi să aducă o nouă perspectivă, total plauzibilă de altfel, după cum a evidenţiat actriţa Alexandra Ioniţă.

„Dacă piesa aceasta este despre ceva, atunci ea este despre abilitatea noastră vastă de a ne manipula unii pe ceilalţi. Despre darul nostru minunat de a minţi. Este despre puterea oribilă a carismei noastre. Este despre capacitatea noastră de a crede în orice adevăr, în forma în care ni se potriveşte. Este despre puterea noastră imediată de a ierta; nevoia noastră de a merge mai departe. Este despre compromis, despre dorinţa noastră de a ajunge în pat cu călăul. Este despre nelegiuirea noastră morală; pierderea instinctelor şi credinţelor noastre. Este despre capacitatea noastră de a asimila oroarea, faptul că o crimă este o crima doar dacă ni se întâmplă nouă; nimic altceva nu ne mânie. Este despre crimele noastre oribile; nu despre faptul că se întâmplă sau că ştim de ele şi întoarcem pagina.”, a detaliat Gardner McKey, autorul american al romanului ”Toyer”, potrivit sursei citate.

Sursa foto: ziarulmetropolis.ro

Spectacolul se joacă în mod voit într-un spaţiu apropiat de public, pe scena unui teatru independent, unde spectatorul se poate simţi parte din poveste. ”Mi-am dorit ca publicul să simtă mirosul de cafea, să audă bolborositul ceaiului, să se simtă claustraţi alături de noi, să se teamă, să se relaxeze, să râdă nervos din când în când”, a mărturisit Alexandra Ioniţă.

Maude este psihiatru şi locuieşte singură într-o casă izolată. Este într-un moment fragil, în care s-a despărţit de iubitul ei şi lucrează foarte mult. Ea tratează victimele unui „criminal în serie” care atrage femei într-un joc psihologic, le seduce şi apoi le lobotomizează, lăsându-le incapabile să se mişte, dar conştiente de tot ce este în jurul lor. Maude este foarte implicată în această poveste când îl cunoaşte pe Peter, un băiat timid, gay, care îi repară maşina într-o seară. Cei doi se apropie, într-o relaţie pe cât de improbabilă pe atât de provocatoare. Peter este un personaj cameleonic ce trece de la o extremă la cealaltă cu uşurinţă, care ne face să credem fără efort o perspectivă a poveştii, pentru ca în secunda imediat următoare să schimbe total direcţia, perfect plauzibil, şi să ducă acţiunea într-o zonă neaşteptată. El reuşeşte să atingă cu virtuozitate toate nesiguranţele, sensibilităţile, temerile şi nevoile ascunse ale lui Maude, până la a o face să descopere în ea laturi pe care nu le credea posibile.

Nimic din începutul poveştii nu prevesteşte răsturnările de situaţie care urmează sau schimbările de rol între cei doi sau modificarea cataclismică pe care o va suferi Maude. Dacă la început vedem o persoană cu valori clare şi dorinţa certă de a vindeca, avem în faţă la sfârşit un om care lasă deoparte vechile principii şi găseşte justificată o „crimă” pe care cu doar o zi înainte o blama cu toată fiinţa. Finalul îi lasă pe cei doi în locuri complet diferite faţă de momentul deschiderii piesei şi pe spectator cu întrebări şi uneori nelinişti purtate în paşii spre casă. Piesa spune multe despre înclinaţia de a crede ce ne dorim să credem, de a vedea ce vrem să vedem. Despre cât de uşor sau nu ne este să devenim călăi. Despre valorile noastre şi răsturnarea lor. ”Spectacolul ar putea să se numească ‘După faptă şi răsplată”’, spunea actorul Tudor Istudor într-un interviu acordat Ziarului Metropolis.

Sursa foto: theatrum.ro

”Voyeur” a fost distins cu Premiul ”Ion Băieşu” pentru cel mai bun spectacol, la COMIC 7B Festival de teatru Buzău International Arts Festival, 2021. Tudor Aaron Istodor a fost recompensat pentru rolul său cu Premiul pentru interpretare masculină la Undercloud – Festival de Teatru Independent de Orice în 2014 şi Premiul pentru cel mai bun actor la COMIC 7B Festival de teatru Buzău International Arts Festival, 2021.

Proiectul ”Voyeur” este un spectacol de suflet pentru cei doi actori, căruia i-au luat trei ani să iasă din incubator. Este ”un spectacol care a crescut, în timp, şi la care ţinem foarte mult”, potrivit declaraţiilor celor doi actori. În cei zece ani de reprezentaţii, a ajuns şi pe scenele teatrelor din provincie (Arad, Braşov, Buzău). Următoarea reprezentaţie are loc sâmbătă, 4 noiembrie, pe scena Teatrului de Artă din Bucureşti.

AGERPRES/(Documentare – Roxana Losneanu, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: theatrum.ro