UCRAINA – DOI ANI DE RĂZBOI/ Tulcea: Voluntari din toată lumea, în sprijinul Ucrainei

Bunuri şi servicii în valoare totală de 1,5 milioane de euro au fost donate în ultimii doi ani spitalelor militare şi trupelor din prima linie a frontului din Ucraina de o fundaţie din Marea Britanie şi o clinică din oraşul Tulcea, urmările războiului declanşat de Rusia atrăgând însă atenţia tot mai puţin în ultimul an pe fondul conflictelor din întreaga lume.

Unii ucraineni care au rămas în ţara lor natală au preferat să muncească şi să doneze Armatei maşini şi drone şi fac apel la voluntari pentru a se alătura demersului.

”Linia portocalie”, un grup civic de sprijinire a ucrainenilor care soseau în Vama Isaccea, s-a înfiinţat după declanşarea războiului şi, dacă iniţial s-a concentrat pe identificarea de soluţii de cazare pentru cei aflaţi în căutarea unui adăpost, ulterior a transportat ajutoare soldaţilor ucraineni.

„Contribuţia noastră este legată de procesarea a aproximativ 1.000 de cereri de cazare sau transport refugiaţi, 60 de tone de alimente, medicamente şi materiale medicale livrate direct la beneficiari în Ucraina, însumând aproximativ 700.000 de euro. Bunurile au fost achiziţionate de pe piaţa internă sau externă, unele produse local, finanţarea fiind asigurată în mare parte de Pavers Foundation UK, cu colaborarea a peste 50 de voluntari şi donatori din România, Ucraina, Polonia şi Statele Unite, ‘adevăratele Naţiuni Unite’, aşa cum glumim între noi”, a declarat pentru AGERPRES coordonatorul grupului, Marian Machedon.

Foto: (c) Luisiana Bîgea/AGERPRES

Numărul acţiunilor derulate anul trecut a fost în scădere faţă de anul precedent, dar finanţarea mai slabă a fost suplinită prin identificarea nevoilor de pe front şi schimbarea strategiei de ajutorare.

„Am început să producem local tărgi de evacuare, la costuri mai mici faţă de achiziţia lor de pe piaţă, dar cu un impact major în salvarea de vieţi umane. De asemenea, ne-am orientat spre achiziţia, repararea şi donarea de maşini de teren atât de necesare unităţilor de evacuare răniţi”, exemplifică Machedon.

Principala provocare cu care s-a confruntat grupul civic anul trecut a fost scăderea interesului pentru problema ucraineană şi „poluarea” spaţiului public cu mesaje toxice, propagandistice anti-ucrainene, însă faptul că membrii grupului au fost acolo şi au văzut situaţia reală i-a făcut să nu renunţe la proiect.

„Vizitele noastre şi contactul personal contează cel mai mai mult pentru moralul oamenilor de acolo, indiferent de cantitatea sau valoarea materialelor pe care le livrăm. Este greu de descris ce se întâmplă acolo, mai ales că starea de lucruri diferă mult de la o zonă la alta. Odesa este masiv depopulată, însă eliminarea riscului de invazie rusă a făcut ca oamenii rămaşi acolo să-şi continue viaţa aproape normal, alarmele şi loviturile de drone şi rachete fiind cele care le amintesc oamenilor de război. Nikolaevul şi Hersonul au fost eliberate şi s-a început reconstrucţia, însă e mult mai greu din cauza apropierii de front. La Kramatorsk, am văzut un oraş sub asediu propriu-zis, sunt doar 30 de kilometri până în Bahmut, şi rareori vezi pe stradă altceva decât militari. Peste tot însă ucrainenii care au ales să rămână îşi păstrează curajul şi luptă sub diverse forme cu agresiunea rusească, cu arma în mână, mergând la serviciu – acolo unde se poate, făcând vânzare businessurilor care mai pot funcţiona sau voluntariat. Cred că simplul fapt că îşi continuă viaţa de zi cu zi sub bombardamente e un factor major de descurajare pentru ruşi şi, în acelaşi timp, unul de mobilizare pentru ucraineni”, a afirmat Marian Machedon.

Unul dintre ucrainenii din Odesa sprijiniţi de ”Linia portocalie” este stomatologul Rostislav Djurinskii. Alături de naşul lui, Dmytro Voskoboynik, a adunat mai mulţi donatori care le asigură soldaţilor din prima linie maşini şi drone.

„Nu ajutăm atât de mult pe cât am vrea, dar o facem. Avem o asociaţie de stomatologi. Am înfiinţat-o împreună cu câţiva prieteni când a început războiul pentru a face donaţii, hrană, haine, încălţăminte, orice avea nevoie Armata. Dar când războiul nu s-a oprit, era nevoie de tot – drone, maşini şi arme. Arme nu am putut să le dăm soldaţilor, pentru că nu aveam de unde să le cumpărăm. Au nevoie însă de multe maşini pentru a evacua răniţii şi pentru urgenţe. De la începutul războiului, în fiecare săptămână, donăm 100 de dolari şi încercăm să cumpărăm maşini pentru prima linie a frontului. De aproape un an şi jumătate, am donat 120 de maşini şi circa 50 de drone pentru soldaţi. Dacă cunoaşteţi pe cineva care vrea să ne vândă maşini…, dar să ştiţi că nu avem foarte mulţi bani”, a transmis stomatologul Rostislav Djurinskii.

Foto: (c) Luisiana Bîgea/AGERPRES

Are doi copii, unul la grădiniţă şi altul la şcoala generală, şi spune că nu s-a înrolat pentru că a ales să muncească şi să doneze Armatei. Înainte de declanşarea războiului, Djurinskii a început să-şi construiască propriul dispensar. Nici acum nu l-a terminat, din cauza lipsei muncitorilor, dar cabinetul unde munceşte lângă soţia lui îl ajută să facă donaţii.

„Chiar şi în aceste zile avem mulţi pacienţi. Când a început războiul, nu aveam foarte multe programări, dar în ultima perioadă ucrainenii se întorc acasă pentru a-şi rezolva problemele stomatologice, iar apoi se întorc în locurile sigure pe care le ştiu în România, Polonia, Germania, în toată Europa”, a afirmat medicul din Odesa.

Rostislav Djurinskii spune că îi este greu să explice de ce nu a plecat din Odesa atunci când a început războiul.

„Este foarte greu de explicat de ce nu am plecat din Ucraina. Pentru că este oraşul tău natal, e casa ta aici, mulţi prieteni sunt aici, părinţii tăi sunt aici, casa ta, tot ceea ce ştii tu, locul tău de muncă e aici. Diplomele ucrainene din Medicină nu există în Europa. E nevoie de foarte mult timp pentru a-ţi face studiile în Europa. Poate şi ăsta este unul din motivele pentru care suntem în continuare aici. În Odesa, nu este război. E o viaţă normală, dar aproape în fiecare zi avem sirene, alarme aeriene. Şapte zile pe săptămână avem rachete, dar nu vin direct în Odesa, ci în locuri strategice. Uneori, atunci când apărarea noastră aeriană trage în drone sau rachete, parte din aceste obiecte cade pe acoperişurile caselor, dar se întâmplă destul de rar şi ne-am obişnuit. Şi din acest motiv suntem încă aici”, recunoaşte el.

Stomatologul din Odesa este unul dintre ucrainenii care încă nu le-au spus celor mici că este război.

„Copiii mei nu ştiu foarte multe despre război. Nu le-am spus pentru că sunt mici. Nu vrem să-i speriem. Psihologic vorbind, cred că este mai bine pentru ei. Încercăm să le umplem ziua cu foarte multe lecţii, au şcoală, limba engleză. Este bine să se dezvolte inclusiv în timp de război. După şcoală, merg la piscină, dans şi alte lucruri de genul ăsta”, povesteşte Rostislav Djurinskii.

Înainte de declanşarea războiului mergea în străinătate de cel puţin trei ori pe an împreună cu familia, dar libertatea de mişcare i-a fost îngrădită în ultima perioadă.

„Eram obişnuiţi să plecăm de trei sau patru ori pe an în străinătate. Ne plac Italia, Grecia, dar după ce graniţele s-au închis pentru bărbaţi, a fost foarte greu pentru mine. Încercăm să ne împăcăm cu situaţia. Am obţinut un permis şi când am ieşit din ţară, departe de sirenele şi alarmele aeriene, am putut cu adevărat să mă odihnesc. Sunt oameni care încearcă să se îndepărteze de război în cluburi şi restaurante şi nu trebuie blamaţi. Nu toţi însă pot să facă asta”, a menţionat medicul stomatolog din Odesa.

Antreprenorul ucrainean le-a mulţumit voluntarilor din România şi fundaţiei din Marea Britanie pentru donaţiile făcute în ultimii doi ani.

Un centru medical din oraşul Tulcea a oferit populaţiei din Ucraina în ultimii doi ani sprijin constând în servicii medicale şi bunuri sanitare în valoare de aproximativ 800.000 de euro, iar unul dintre doctorii voluntari ai acesteia care a fost în ţara vecină cu donaţii, Valeriu Alexeev, născut în Republica Moldova şi stabilit în judeţul Tulcea, a remarcat câteva schimbări.

„După război, am văzut o altă Ucraina. Am văzut un patriotism pe care nu l-am simţit nici în Moldova în 1992, indiferent de naţionalitate, un patriotism ieşit din comun, până anul trecut, în primăvară. În vară, a apărut pesimismul. Nu că nu credeau în victorie, dar evident sufereau, pentru că în fiecare familie erau morţi. Starea de spirit s-a schimbat în preajma sărbătorilor de iarnă”, a arătat Valeriu Alexeev.

Foto: (c) Luisiana Bîgea/AGERPRES

El a apreciat faptul că, în ciuda războiului, ucrainenii au grijă de patrimoniul lor, păstrează curăţenia şi, în comparaţie cu începutul anilor 1990, s-au deschis. În timpul sărbătorilor de iarnă, a fost la Odesa.

„În seara de Crăciun, au bombardat Odesa. Am văzut cum au doborât o rachetă şi am observat că oamenii nu mai au frică, ştiu ce au de făcut şi că a apărut o ură enorm de mare faţă de ruşi”, a mai spus Alexeev.

În estul Ucrainei e dezastru, continuă să ne dezvăluie medicul.

„Acolo mai există oameni care au rămas fără nimic şi, da, statul îi ajută, dar nu în măsura care ar trebui. Şi când merg în supermarketurile din Nikolaev, Odesa, sunt fascinat. Produsele sunt mai variate decât în România, ţara fiind în război. Sunt produse autohtone foarte multe şi de o calitate ieşită din comun. Preţurile au crescut. Dar Ministerul Apărării cumpără un ou cu 17 grivne, 40-50 de cenţi, iar uniformele de vară sunt la preţ ca uniformele de iarnă. Ei au probleme mari acolo, dar încet se rezolvă”, a afirmat Valeriu Alexeev.

”Linia portocalie” va continua să sprijine Ucraina în perioada următoare, spune coordonatorul acesteia, Marian Machedon.

„Vom funcţiona în continuare finanţând sau facilitând livrarea de ajutoare, direct acolo unde este nevoie şi folosind banii donatorilor exclusiv pentru alimente sau materiale, fără să cheltuim pentru salarii, hoteluri scumpe sau alte costuri nejustificate în acest context. Unii dintre noi ne-am implicat în viaţa publică începând din 2016 şi suntem decişi să activăm în continuare sub o formă sau alta, rămânând concentraţi şi pe alte probleme ce ţin de comunitatea locală”, a precizat Machedon.

Voluntari pentru Ucraina au putut fi văzuţi în toate zonele din Europa, inclusiv în cele turistice. Cer bani lângă catedrale renumite, donează bunuri sau ajută la transportul lor. Unii se implică mai mult şi ajung chiar în zonele de conflict şi se expun pericolului. Indiferent de modul în care ajută, ei rămân o speranţă pentru populaţia din ţara atacată de Rusia.

*
Potrivit datelor furnizate de Garda de Coastă, din data de 24 februarie 2022 până miercuri, 21 februarie 2024, prin Vama româno-ucraineană Isaccea au intrat în Uniunea Europeană aproximativ 160.000 de mijloace de transport şi au ieşit din Uniunea Europeană circa 165.000 de autovehicule.

AGERPRES/(A, AS – autor: Luisiana Bîgea, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Andreea Lăzăroiu)